Am incheiat partea I cu ideea ca o anumita elita a fotografilor se intoarce la fotografia clasica in incercarea de a se distanta de fotografia de amatori. George Eastman, fotograf de kodak, “antreneaza” prima generatie de fotografi amatori. El scoate pe piata aparate foto accesibile oricui facand din ce in ce mai multa lume sa priveasca la camera si sa zica “cheese”. Astfel fenomenul foto se generalizeaza, devine un element comun al vietii cotidiene, atentia si interesul privitorului se muta de pe obiect pe continut, dar apar si asa-zisele capodopere “din intamplare”, “accidentale”. O serie de exemple in cazul de fata ar fi fotografiile facute de politisti la locul crimelor, dar si superbe fotografii “cotidiene” facute de amatori.
Incet dar sigur se contureaza cateva cateva directii si tendinte ale fotografiei ce in timp aveau sa se intareasca si mai apoi sa puna eticheta stilului si lucrarilor artistilor fotografi si totodata sa traseze principalele directii ale fotografiei contemporane.
Asadar, intr-o ordine aleatorie, avem fotografia performativa – aceasta fiind rezultatul unei actiuni sau realizarea ei implica o actiune. Ca exemplu in putem lua aici pe George Rouse care intervenea in spatiu real prin pictura si adaugari de diferite elemente pentru a-si intari mersajul.
Tot la acest capitol, ca o alta fateta a fotografiei performative, il putem incadra pe artistul rus de origine ucraineana Oleg Kulik. Principala idee pe care acesta o sustine este ca lumea a a juns la o criza a culturii contemporane ce rezulta dintr-o exagerata rafinare a limbajului si comportamentului uman, fapt ce ridica bariere intre oameni si suprima comunicarea directa si eficienta. Mai pe scurt el practica “o cadere constienta din orizonturile umane” care-l pozitioneaza in pozitia unui caine, animal pe care il personifica in numeroasele sale actiuni. Toate performance-urile lui Kulik au fost documentate inclusiv prin fotografie, de unde putem lua numeroase exemple de fotografie performativa.
O alta directie ar fi fotografia inscenata, cea care ingloba o naratiune, spunea o poveste. Unul din cele mai bune exemple in cazul de fata ar fi fotograful Gregory Crewdson, ale carui platouri seamana cu studiourile de film. Fotografiile lui sunt facute, in cele mai multe dintre cazuri, intr-un mic oras din America si de cele mai multe ori ilustreaza imagini puternice, directe, deranjante cu oarece influente suprarealiste.
Fotografia directa, foarte clara, fara contrast clar-obscur, care pune accentul pe imaginea in sine ar fi cea de-a treaia directie a fotografiei contemporane. Si cum prin exemplificare se putem intelege cel mai usor putem lua creatia sotilor Bernd si Hilla Becher. Lucrarile lor sunt imagini de o mare valoare documentara – ei fotografiaza turnuri de apa, fatadele fabricilor, cladiri industriale ce urmau a fi demolate; imagini fara contraste puternice, realizate in anotimpuri reci, in zile innorate.
O alta directie ar fi cea a imaginilor care transforma ordinarul in extraordinar, banalul cotidian in arta. Cel mai concludent exemplu ar fi un scut film realizat de doi artisti suedezi Peter Fischli si David Weiss numit “The way things go” – http://vimeo.com/4581265 . Referindu-ne doar la directia foto putem lua in calcul lucrarile lui Gabriel Orozco sau Christian Boltanski. Primul dintre cei doi se remarca prin dimensiunea ludica a lucrarilor sale, prin faptul ca vede noi valente, functii, intelesuri unor lucruri aparent banale.
Pe de alta parte Christian Boltanski se axeaza pe lucrari sumbre, instalatii, portrete anonime ce pun accentul pe contrastele puternice dintre lumina si umbra, toate pe tema mortii. O lucrare semnificativa in acest sens este “Teatrul umbrelor”, e o instalatie ce are ca element central diferite umbre inspaimantatoare a unor obiecte mici, parca decupate de copii.
In scurta noasta prezentare a cincea directie a fotografiei contemporane o reprezinta fotografierea vietii intime, fotografia folosita ca jurnal al vietii personale. Mare parte din aceste imagini sunt fotografii snap-shot, instantanee realizate fara prea multa elaborare ce capteaza atentia tocmai prin naturalete, originalitate, prin sinceritatea prezentarii subiectului. Dintre reprezentanti amintim pe Nan Goldin, Lary Clark, Wolfgang Tillmans, Richard Billingham.
Vom spune cateva lucruri despre Nan Goldin artist fotograf care milita pentru o identificare completa a artei cu viata. Unul din cele mai cunoscute proiecte ale sale este “The Ballad Of Sexual Dependency” – fotografii in care artista pune in prim plan legaturile dintre oameni, sexul, nefericirea, dificultatea de a mentine o relatie, violenta domestica. Juralul compus din nenumaratele fotografii realizare din interiorul cercului de prieteni prezinta dorinta protagonistilor de a-si trai viata, totul vazut sub frica mortii. Nu de putine ori fotografiile lui Nan Goldin urmaresc personajele sale pe o intinsa perioada a vietii pana la moarte, pana la ultima fotografie in sicriu.
O alta categorie o reprezinta creatia artistilor care merg in zone calamitate, devastate fie de catastrofe naturale fie de om. Acestia documenteaza in general urmele lasate de aceste cataclisme, razboaie, situatii tensionate. Un reprezentant ar fi Boris Mikailov. Acesta realizeaza fotografii in Uniunea Sovietica cu un ochi destul de ironic, gest curajos raportat la contextul social-politic al vremii.
In final, ultima directie a fotografiei contemporane poate fi numita “Revazuta si refacuta”. Nu este vorba de altceva decat de reluarea de citate din istorie, arta, cultura, de motive preluate si recontextualizate. Un artist fotograf care corespunde perfect acestei tendinte este Cindy Sherman. Ea se fotografiaza in diferite contexte si situatii, recontextizeaza imagini celebre, cadre din filme, urmarind in fapt modul in care femeia este femeia este vazuta si prezentata in mass-media.
Dupa alte clasificari fotografia mai poate fi impartita in:
– Portret – Giulian Wearing – isi insceneaza diferite ipostaze “Eu la 17 ani” “Self portrait as my father”; Rineke Dijkstra – portrete ale tinerilor israelieni in timpul serviciului militar
– Peisajul – Richard Mirach – fotografiaza spatii deschise, imensitatea desertului, imagini panoramice realizate de multe ori din elicopter ce par de multe ori simple texturi.
– Fotografia narativa, inscenata – AES & F – realizeaza imagini construite iar ca exemplu putem lua un proiect prin care artistii isi imagineaza cum ar arata marile metropole ale lumii daca ar fi cucerite de musulmani. Ei infatiseaza statuia libertatii cu imbracata in straie islamice cu o semiluna in locul tortei, cladirea Reichstag-ului cu cupola orientala si covoare islamice.
– Obiecte – Laura Letinky – naturi statice
– Fotografia de moda – Kate Moss, Mario Sorenhi
– Fotografia documentara – Martin Parr, Lary Saltman, Susan Mesilas
– Spatiul urban – uramsii street-photography – Paul Graham.
Dar, mai pe larg in postarile viitoare.